„Va veni să te iubească așa cum nu a mai făcut-o nimeni, să te înțeleagă, atunci când ceilalți se vor îndoi de tine, să îți demonstreze ceea ce, ceilalți dinaintea lui doar au promis”

 M-a întrebat zilele trecute cineva dacă cred în suflete pereche și i-am răspunsul cu un zâmbet în colțul gurii că da. Mirată mă întreabă de ce, cum îți dai seama că cineva e sufletul tău pereche. Acum vreau să îi ofer răspunsul:
” Nu îți dai seama, nu e un lucru pe care să-l conștientizezi de la început, e un lucru pe care-l SIMȚI ! Adânc, întipărit în fiecare celula din corpul tău. Omul fără de care sufletul tău e pustiu, care te strânge în brațe când ți-e greu, care te pupă pe frunte și te face să uiți tot, cel care – ți strânge inima în palme și o păzește ca pe cea mai mare comoară, care – ți e și pace și furtună, cel fără de care simți că viața ta nu ar mai avea sens, acela e sufletul tău pereche. Degeaba îl cauți, căci nu îl vei găsi, ci acesta va veni în viața ta când te aștepți mai puțin, dar ai cea mai mare nevoie de el. Va veni sa te iubească așa cum nu a mai făcut-o nimeni, să te înțeleagă, atunci când ceilalți se vor îndoi de tine, să îți vindece rănile și să le cicatrizeze, să îți demonstreze ceea ce, ceilalți dinaintea lui doar au promis. Astfel că nu e niciodată prea târziu și nici prea devreme pentru a-i oferi șansa să intre în povestea ta. Tu doar lasă-te purtată. De visele, de speranțele, de nebunia, de bunătatea și de sinceritatea sa. Lasă – l să-ți prezinte viața prin ochii lui, să-ți aducă un strop de culoare în privire, să-ți fie tot ceea ce ceilalți din frică sau din comoditate nu ți-au putut fi. Tu doar lasă-l și trăiește clipa!”

#avoastra x

„Va veni cineva care va sti sa iti caligrafieze toate acordurile inimii, caruia i te vei impregna in piele si care fara de tine nu va putea trai”

Stiu, te cunosc. Imi dau seama cat de mult suflet ai pus tu si cat ti-ai dorit sa functioneze. Iti stiu sufletul cald si bun, privirea blanda si puterea de a merge mai departe. Realizez cat te doare si câtă vointa ai de a nu te da batuta. Tu esti atat de speciala, de frumoasa si de sincera. Esti viata si bucurie. Iubire infinita si curaj nebunesc. Lapte imbinat cu miere si migdale. Dorinta spre necunoscut si siguranta in viitor. Esti tot ce e mai bun si mai curat. La superlativ.

Acum suferi, dar fi linistita, caci tot amarul tau se va preschimba in zambete candva. Totul se intampla cu un motiv si partea buna e ca vei invata ceva. Vei invata sa iubesti mai mult si mai profund, chiar daca risti sa suferi din nou, fiindca doar dragostea asta maxima, te face vie, te face sa simti ca traiesti. Nu cauta explicatii fiindca nu ai sa le gasesti. Cauta sa fii impacata cu tine si cu cine esti. Nu iti construi o armura care sa te protejeze, din contra, deschide-ti aripile si mai tare, deschide-ti inima si mai profund si lasa minunile sa se intample, fiindca dupa toata aceasta furtuna, va iesi un soare si mai stralucitor, dupa aceasta negura, va fi si mai multa lumina. Tu, fii doar tu! Sensibila, dulce, iubitoare. Asa acum ai fost si pana acum. Iar daca el nu a stiut sa aprecieze comoara ce o are, problema e la el, nu la tine. Dar fii sigura, ca va veni cineva care va sti sa iti caligrafieze toate acordurile inimii, caruia i te vei impregna in piele si care fara de tine nu va putea trai. Va veni cineva sa vindece si sa reconstruiasca prin iubirea sa tot ce e rau, va cauta sa iti fie sprijin si alinare. Va veni cineva care iti va creiona lumea in pasteluri, iti va sopti romantisme la ureche pentru a fi tu singura ce-l cunoaste in toate ipostazele, iti va oferi plimbari sub clar de luna si imbratisari pline de dorinta. Va veni cineva care-ti va cunoaste sufletul si se va plia dupa el, cineva care va deveni centrul tau si sufletul tau pereche.
#avoastra x

„Ea poate nu avea luxul la care tu visezi, dar îți putea oferi mult mai mult. Îți oferea sufletul întreg. Și, crede-mă, sufletul ei e de neprețuit”

​Când ai intalnit-o nu ai realizat cine era. Ți s-a parut o fata comuna. Purta haine colorate și zâmbetul gidus ca accesoriu. Avea mâini mici, dar ochi patrunzatori. Privirea dulce și un suflet imens. Purta o iubire ce o inunda, ce o neliniștea, dar își iubea iubirea. Ști de ce? Fiindcă o făcea unica. Iubirea ei, zgomotoasa, neliniștită, grea, dar puternică, complexa, adevărată. Iubirea ei pentru tine. Iubirea ce nu ai priceput-o niciodată. Poate din comoditate, poate din ignoranta. Iubirea ce ai pierdut-o.

O priviai încremenit când îți picta viața în culori, când avea strălucirea aia în ochi și iți desena un viitor mult mai frumos decât ai fi putut tu vreodată sa iti imaginezi. Radeai când îți spunea ca pentru ea inima și mintea sunt mai importante decât orice avere din lume. Ți se părea ciudat ca în loc sa accepte bijuterii scumpe prefera o floare rupta de pe marginea drumului. Ți se părea naiva când povestea despre visele ei, când oferea dragoste și înțelegere celorlalți. Ii spuneai mereu despre fiecare, căruia ea îi oferea parte din inima ei, că o să o rănească, dar ai uitat să menționezi că tu vei fi cel care o va răni cel mai mult. O priveai de multe ori nedumerit și încercai să îți explici cum e posibil să existe atâta bunătate într-o femeie așa mică. O urmăreai uneori pe ascuns, nu știu dacă fascinat sau indignat, și ochii tai se transfigurau, căpătau bunătate, poate și dragoste.
Dar ea nu e genul de fata ce se mulțumește cu mărunțișuri, ea vrea tot, fiindcă oferă tot. Ea putea sta zile în șir sa îți asculte durerea, să ți-o aline și să ți-o vindece. Îți putea fi iubită, prietenă, soție, amantă. Ea poate nu avea luxul la care tu visezi, dar îți putea oferi mult mai mult. Îți oferea sufletul întreg. Și, crede-mă, sufletul ei e de neprețuit. Nici tot luxul, toată bogatia, tot confortul, nu ar putea vreodată egala sufletul ei.
Un om ce vorbește cu inima, căruia i se citește în ochi bunătatea si sinceritatea, e de păstrat. Tu poate nu ai fost pregătit pentru ea, doar că atunci când vei fi tu, ea deja va fi trecut peste tot ce ai însemnat tu pentru ea. Poate ați fi fost minunați împreună, dar timpul vostru nu s-a potrivit.
Ea o sa își vadă de viața, fericită cu lucrurile simple pe care aceasta o să i le oferă. Și își dorește același lucru pentru tine. Să îți găseşti fericirea adevărată.

#avoastra x 

,,Nu va veni nimeni să-ți vindece rănile și să transforme prin iubirea sa, sentimentele astea urâte ce ți s-au format, în iubire. Nu va veni nimeni să te strângă în brațe și să te protejeze. Nu-ți va reda nimeni pacea, vor încerca să te distrugă”

Mi s-a spus de mică că oamenii puternici nu plâng, că sunt curajoși și înving toate obstacolele. Mi s-a mai spus și că viața nu e ușoară, că e plină de piedici, dar că trebuie să mă bucur de ea și să trec peste toate probele la care mă va supune, fiindcă doar atunci voi fi cu adevărat fericită.

Nu mi-a spus nimeni ce grele sunt loviturile și cât de tare dor. Nu mi-a spus nimeni că atunci când ești la pământ, mai iese cineva în calea ta, dar nu să te ajute (de ce te-ar ajuta în momentul în care te poate nimici), ci să te termine. Nu va veni nimeni să îți întindă o mână de ajutor. Nu va veni nimeni să-ți vindece rănile și să transforme prin iubirea sa, sentimentele astea urâte ce ți s-au format, în iubire. Nu va veni nimeni să te strângă în brațe și să te protejeze. Nu-ți va reda nimeni pacea, vor încerca să te distrugă.

Eu am crezut în oameni. Întotdeauna. Și de fiecare dată, am fost dezamăgită.Poate sunt naivă, dar încă mai cred în oameni. Dacă am avut eu ghinionul să întâlnesc oameni așa, nu înseamnă că toți sunt, nu? E bine să ai speranță. E bine să crezi. E bine să îți dorești.

Crescând am observat că dacă plângi nu ești slab, fiindcă după toată furtuna de lacrimi, devii și mai puternic. Lacrimile nu fac decât să umezească ochii și să elibereze inima. Pentru ca ea,inima, să nu se cicatrizeze, ci din contră să iubească, din nou și chiar mai puternic decât înainte.

„Iartă-i fiindcă nu au ştiut să te iubeasca, chiar dacă tu i-ai iubit nebunește. Câteodată să oferi inima cu tot sufletul cuiva, nu e suficient pentru a-l face fericit.”

Viața e cu atât mai frumoasă cu cât ești înconjurat de oameni frumoși. De oameni sinceri și loiali.

Sunt oameni ce poposesc în viața ta, doar pentru a-şi reîncărca bateriile, pentru a trage aer în piept și pentru a-şi continua povestea. Sunt oameni ce intra în sufletul tău precum un uragan. Vijelios. Iute. Și la fel de rapid și dispar. Și sunt oameni ce vin pentru a rămâne. Pentru toată viața. Oamenii aceia sunt de iubit pentru eternitate.
De la restul, păstrează doar amintirile. Pe cele mai frumoase. Fiindcă ele fac din tine un om mai bun. Iar pe cele mai puțin frumoase, ascunde-le într-un sertar într-un colțișor ascuns al inimii și nu le mai scoate niciodată.
Iartă-i fiindcă nu au ştiut să te iubeasca, chiar dacă tu i-ai iubit nebunește. Câteodată să oferi inima cu tot sufletul cuiva, nu e suficient pentru a-i face fericiți. Iar ei nu au avut puterea să te iubească la fel. Poate nu au priceput forma asta atâta de tare, atât de „periculoasa” de a iubi. Atât de mare și de bulversantă. Poate nu au înțeles cum poate exista așa de multă și de profundă iubire. Intensă și arzătoare. Iubire ce se întâlnește doar o dată în viață. Iartă-i că nu au avut „pantaloni” să lupte și să învingă greul. Că au preferat să renunțe înainte ca bătălia să fie anunțată. Iartă-i dacă te-au rănit, te-au făcut să suferi sau să verși vreo lacrimă pentru ei. Nu au realizat ce piatra prețioasă aveau în mână. Și ce fragedă inimă are. Tu iartă-i! Meriți mult mai mult. Mai bun. Mai frumos.

„Te-am iubit din prima clipă. Cu intensitate. Cu nebunie. Cu dor . Asumat și sincer. Din toată inima.”

Se spune că dragostea la prima vedere e precum un meteorit ce te lovește din plin, precum un vârtej ce te înghite și nu-ți oferă șansa de scăpare. În telenovelele pe care le urmăream când eram mică întotdeauna protagoniștii aveau parte de o dragoste la prima vedere. Unii de una mai furtunoasă, în care dragostea lor se manifesta sub forma de ironie, de „dispreț”, de neacceptare.(„Eu? Eu? Eu și X? Niciodată. Nici moartă). La alții a fost liniștită. (Te vreau. Te plac. Hai sa incercam) piedicile venind pe parcursul povestii.

Eu cred în dragoste la prima vedere. Cred că poți simți fluturașii în stomac de prima dată. Cred că poți să ai acea sclipire cu cineva. Cred, fiindcă am pățit-o.
Te-am iubit din prima clipa. Cu intensitate. Cu nebunie. Cu dor. Asumat și sincer. Din toată inima.
Dar, cum niciodată socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, fumul iubirii noastre s-a risipit in bătaia vântului așa de repede precum s-a format. Iar din focul ce ne-a mistuit, a rămas doar cenușa.
Ști ce nu vom pierde niciodată, niciunul dintre noi? Amintirea. Amintirea a ce a fost. Și, poate, dorința. Dorința de a mai fi. De a mai continua. Dar timpul nu se întoarce, nu e întotdeauna după voința noastră și nu ne oferă răgaz.
Dar, poate, peste ani ne vom întâlni întâmplător pe stradă și vom zâmbi amintindu-ne de noi. Ne vom aminti cât ne-am iubit fiind copiii.
#avoastra x

Stres. Stres. Stres. Mult stres.

Am zis că aș vrea să vorbesc despre această perioadă destul de dificilă din viața mea. Am încercat pe cât posibil să vă țin la curent, pe voi, cei care vă răpiți din timpul liber ca să mă citiți, cei care sunteți prezenți și îmi oferiți opinile voastre, care mă apreciați și sunteți alături de mine. Mai noi sau mai vechi. Fiindcă acest blog a avut o ascensiune fantastică, pentru mine.

Cred că mai mult decât dificultatea examenelor sunt stresul și oboseala pe care le acumulezi. Fiind un timp, relativ scurt, de doar 2 săptămâni intre ele, nu prea ai când sa conștientizezi ce ți se întâmplă. Și vă spun asta, fiindcă eu, de-abia acum, după ce a trecut toată „nebunia” asta, realizez că am terminat o etapa și că din toamna viața pentru mine se schimbă. E greu. În aceste 2 săptămâni, am fost precum un roboțel. Toată ziua, de dimineață până seara biologie, chimie  și iar biologie, chimie și iar și iar și iar. Și credeți-mă că de multe ori am simțit că nu mai pot, că am să clachez, că nu mai am nici forța, nici putere, nici vlagă ca să pot continua. Și după fiecare moment de genul îmi spuneam:” Tu, fată, tu. Tu ești puternică. Tot timpul ai fost. Și nu ai să încetezi acum din a o mai fi. Da, sunt candidați buni. Pregătiți. Foarte. Dar și tu ești. Și tu ai învățat. Ți-au plăcut tot timpul provocările. Unde era ceva greu, hop și tu.  Fiindcă victoria se simte altfel când te lupți cu „cei tari”. Și tu tot timpul te-ai „îmbătat” cu gustul victoriei. Nu o să renunți acum, nu, dom’le. Nu o să îți fie frică, nu o să lași emoțiile să te doboare. Mergi și arată-le că și o fată dintr-un sat uitat de lume, poate, își dorește și reușește. Arată-le tuturor cine ești și de unde vi. Vrei medicină. Vrei să ajuți oamenii, în momentul în care mulți atentează la sănătatea lor. Vrei să îți faci vocea auzită. Ei, bine. Revino-ti. Da-i 1000% din tine și ai să intri.” Și așa am făcut. Și uita-ți-mă. Sunt studentă la medicină.
Pe lângă îmbărbătările pe care mi le făceam zilnic pentru a nu claca psihic,am avut noroc și cu părinții mei, care m-au sprijinit necondiționat. Au fost acolo tot timpul, trecând cu vederea irascibilitatea, oboseala, nervii, supărarea pe care le aveam.
În plus, m-am rugat mult și Dumnezeu a avut grijă de mine. Sunt o persoană credincioasă. Nașul meu este preot. Iar familia mea m-a învățat de mică să am credință și să mă rog lui Dumnezeu, fiindcă, El, în marea sa iubire pentru noi oamenii, va avea mereu grija de mine. De curând, am aflat și de Sfântul Preot Ilie Lacatusu, facatorul de minuni, pe care l-am rugat să se roage lui Dumnezeu pentru mine alaturi de ingerașul meu păzitor și Maica Maria. Datorită lor am ajuns aici, fiindcă m-au vegheat și mi-au dăruit gândul cel bun. Știți cum se spune: „pot să te urască toți, dacă Dumnezeu te iubește, ești cel mai câștigat”. Cred în marea Sa putere, milă și iubire și mă rog Lui în fiecare zi.
Iar rugăciunile împreună cu tot efortul si cu toată munca, m-au făcut învingătoare.

#avoastra x 

Dorule, dorule

Ploaia cade.
Tare. Iute.
Vijelioasa.
Cum sa fac sa scap de toate
Dorurile ce m-apasa?
#avoastra x

„Sunt omul care crede în poveștile pentru care trebuie sa lupți, în cele în care iubirea nu e ușoară, în care trebuie sa te zbați”

Ești desteapta și frumoasa. Ai un suflet mare. Ești sincera și puternica. Nu ai de ce sa plangi după el. Fiindcă dacă te face sa suferi, nu te merita! Eu sunt omul care crede în poveștile pentru care trebuie sa lupți, în cele în care iubirea nu e ușoară, în care trebuie sa te zbați, în care iubirea trece prin măduva oaselor, care se imprima în fiecare celula din corp, și tu ști asta. Dar nu cred ca o femeie trebuie sa sufere atât de mult după un barbat care nu afișează același lucru, care doar vorbește,  dar nu demostreaza. Tu, prietena mea draga, tu ești speciala, ești atât de minunata, de fragila, atat de autentica. Ti-ai pus speranțele și visele în el. Și știu,  a fost o perioada care a fost de vis, în care ai putut spune ca ești cea mai fericita femeie de pe planeta. Acum treci prin cele mai grele clipe, tot din cauza barbatului care te-a făcut cea mai fericita. Și nu meriți. Tu nu! Un barbat care rănește o femeie, nu e barbat! Deci, nu mai aștepta. Nu-l mai presa, nu-l mai caută. Dacă te iubește se va întoarce. Tu vei ști cel mai bine dacă îl vei putea primi înapoi sau nu. Pana atunci, bucura-te de lucrurile mici pe care ți le oferă viața. Ofera-ti șansă să fii fericita. Poate nu e el cel ce trebuie, poate vine altul. Deschide ușa și lasă fericirea sa intre. Oare ce chip are noua ta iubire?
#avoastra x

„Voiam doar să îți spun că îmi e dor de tine”

Om frumos. Tu, om frumos, ce mi-ai furat inima. Ce faci? Cum mai ești? Bine? Cum sunt eu? Încerc sa supraviețuiesc,  mulțumesc de întrebare. Voiam doar sa iti spun ca îmi e dor de tine. Tare. Tare de tot. Nu, încă nu am trecut peste. Nu știu când o voi face. Deși, sper sa fie curând. Încă tremur când te văd, încă mi se dilatata pupilele când îți văd ochii de culoarea alunei, încă îmi apare un zâmbet tâmp pe față când te privesc, încă mi se face pielea de găină când îți aud vocea. Încă am fluturașii care dansează la mine în stomac, încă simt un soc electric când mă atingi, încă mi se taie răsuflarea când ești la mai puțin de 1 metru de mine, încă ești centrul universului meu,încă  am atâta  nevoie de tine. Încă. Încă. Am tot repetat cuvântul acesta, fiindcă sper sa fie ceva pasager și toate sentimentele care astăzi mă inunda și mă sufoca, sa se evapore, sa se stingă fiindcă nu mai vreau sa sufăr. Nu mai pot. E timpul sa îmi dau și eu o șansă. E timpul sa las fericirea sa dea buzna în casa mea, sa se împletească cu bucuria și sa apară minunile. E timpul…e timpul
#avoastra x