„Ești ultima picătură de speranță, ultimul strop de ploaie, ultimul grăunte cules, ultima culoare din curcubeu, ultimul gând înainte de culcare”

dBWyOzgmth

Ești vis de iarna. Fulgi topiți pe pătură moale de zăpadă, ger si viscol. Ești peisaj de primăvara. Tei înfloriți, parfum de migdala, renaștere . Ești vacanță de vară. Soare, căldură și ploi tropicale. Ești o zi sincera de toamna. Apus, cădere și ofilire. Ești un amestec de „de toate”. Ești raiul și iadul meu. Dragostea și suferință. Crezul și pierzania.
Ești anotimpul meu preferat. Ai de toate și pentru toți. Ești ultima picătură de speranță, ultimul strop de ploaie, ultimul grăunte cules, ultima culoare din curcubeu, ultimul gând înainte de culcare.
Ești ceva…Ești cineva. Un strigat de bucurie ce îmi umple inima, o atingere delicata ce îmi provoacă furnicături pe piele, un zâmbet cald ce îmi luminează viața, o privire galeșa ce mă îndeamnă și mă topește. Ești Universul întreg-planete, sateliți, stele; natura toată- flora și fauna.
Ești dulceață de frăguțe, ciocolata calda intr-o zi ploioasa de toamna, compot de cireșe. Ești tot ce e mai dulce și mai amar. Mai sărat și mai iute. Mai frumos și mai adevărat. Ești viața în sine. Viața mea. Acum și intotdeauna.

#avoastra x

„Noi, noi doi,nu suntem precum restul. Noi suntem noi. Doi copii ce cred în ei, ce se iubesc”

mM0MK7i2rc

Hei, tu, al meu frumos. Ce îți mai face inima? E singura care mă interesează,  fiindcă e singura care contează. Inima asta, bat-o vina. Inima asta care te umple de fericire. Inima asta care omoară. Inima, inima. Inima mea. Ști ca inimile noastre sunt conectate? Sunt unite prin iubirea pe care ne-o purtam, prin săruturi și mângâieri. Inimile noastre s-au unit în ziua în care noi ne-am cunoscut. În ziua în care, tu, deși, un pic, ametit și nu de fluturii dragostei, ci de altceva, ai venit la poarta casei mele sa ma căuti. Din acea zi, inimile noastre sunt nedespărțite. Fiindcă ele, dragele, nu țin cont de mine sau de tine, de doleanțele noastre. Ele sunt egoiste, se vor una pe cealaltă și n-ai ce face. Te poți împotrivi, da. Dar nu rezolvi nimic. Sau poți accepta și poți trai cea mai frumoasa poveste de iubire. Singura poveste de altfel, singura adevărată, singura ce merita istorisita. Povestea  ta si a sufletului pereche. Și e atât de frumoasă. Dumnezeule, cât poate fi de minunata povestea oamenilor ce fac orice pentru a fi împreună,  ce se iubesc mai presus de ei, ce ajung sa formeze un întreg.
Noi, noi doi,nu suntem precum restul. Noi suntem noi. Doi copii ce cred în ei, ce se iubesc și ce vor sa rămână așa pana la sfarsit. Doi copii sinceri, iubitori și tandri. Noi suntem cerul și pământul, apa și focul. Diferiți, dar minunați împreună. Noi suntem viața. Suntem aer. Suntem vânt. Suntem furtună. Suntem adevăr.
Nu îți poți imagina cât te iubesc.
#avoastra x

Ciocolata, ciocolata! De 100 de ori ciocolata!

large (2)

Tu,iubite, ai gust de ciocolată, iar ciocolata are miros a tine.

Ciocolată. Ciocolată. Probabil mulţi vă întrebaţi de ce am scris tocmai despre ciocolată. Ei bine, eu iubesc ciocolata. Aş putea trăi fericită într-o lume plină de ciocolată(şi banane).

Albă-neagră. Cu alune, cu lapte, cu biscuiţi, cu căpşuni. Nu contează. Ador savoarea ei, gustul inegalabil de perfecţiune. Au fost create filme şi chiar melodii după aceasta. De ce? Fiindcă e delicioasă şi place tuturor. La fel ca şi tine, iubire. Da, exact!

Uite, eu nu vreau sa te asemui cu flori sau cu personaje, cu animale sau cu plante, eu vreau sa te asemui cu ciocolata. Şi vreau să fii ciocolata mea! Dulce, amar aşa cum eşti, fiindcă, tu, iubite, ai gust de ciocolată, iar ciocolata are miros a tine. Omul meu drag, tu eşti altceva. Eşti ceva mai mult decât orice altceva. Eşti pasiune! Eşti putere! Eşti pătrăţica perfectă! Şi te vreau!

Te vreau azi mai mult decât te-am vrut ieri. Îţi vreau ochii de culoarea alunei, zâmbetul şiret, urechiuşele micuţe şi mâinile mari care probabil le-ar înghiţi pe ale mele. Vreau să adorm cu răsuflarea ta în urechile mele şi să mă trezesc la tine în braţe. Vreau să fii ciocolata mea! Să îmi aduci fericire. Dar a mea! Nu a lui x sau a lui y.

Te vreau hotărât, auzi! Vreau să fii o ciocolată tare! Una ce nu se înmoaie la cea mai fina atingere şi rămâne imediat fără ambalaj. Demonstrează că meriţi! Eu cred în tine. Cred în mine. Cred în noi. Şi-acum, ciocolăţica mea dulce-amăruie, ce zici că faci?

#avoastra x

Hai acasă! Sau mai bine, nu veni!

large (5)

„Haide vino inapoi

Sa fim iar amândoi

Vino la mine

Vreau sa fiu iar cu tine”

Hai la mine om drag! Vino acasa! Au trecut multe dimineți în care glasul tău nu mi-a mai ” ciupit ” auzul, multe nopți în care respirația ta n-a mai fost ultimul lucru pe care sa mi-l amintesc înainte de a fi furata de somnul mult prea zbuciumat, multe zile în care zâmbetul tău nu mi-a mai fost alinare, in care nu m-am mai pierdut in ochii mici, de aluna, în care sufletul meu a fost pierdut pe jumătate. Zile în care tu ai fost plecat. Departe. Departe de mine. Și e greu. E greu sa te dezobisnuiesti. Sa iti schimbi ” ritualurile „. Mi-a fost dificil sa înțeleg ca lucrurile se schimba, ca ce e astăzi lapte și miere, mâine poate fi venin . Mi-a fost greu sa mă trezesc și sa adorm fără tine. Dar a trebuit sa mă descurc. Ști, de fapt, acum înțeleg ca sunt puternica. Ca deși am mare nevoie de tine, pot supraviețui și fără, ca nu plâng și nu jelesc, ci îmi port crucea cu demnitate. Tu, prin plecarea ta, m-ai învățat asta. Acum, deși te chem acasă , nu știu dacă sunt pregătită să te mai primesc înapoi. Poate atunci când ne vom revedea, ceva se va schimba sau poate ca nu. E un risc pe care tu va trebui sa ti-l asumi. Pana mâine nu mai e mult. Dar te voi putea primi? Vei mai veni?

#avoastra x

Despre mine, despre tine, despre noi.

large (8)

Apă. Foc. Soarele. Luna. Două pietre tari care se bat cap în cap. Două orgolii ce se luptă necontenit. Două oceane ce încearcă să se înghită reciproc. Două nave ce voiesc a se scufunda una pe cealaltă. Două stele ce nu au loc pe același cer înstelat. Două inimi ce se iubesc, dar nu sunt menite. Tu și eu.

Ador răsăritul soarelui, plimbările pe plajă, nisipul fierbinte sub picioare, înghețata de vanilie și trandafirii albi. Tu, în schimbi, preferi gerul, să te bați cu bulgări de zăpadă, să skiezi, să te înfofolești în haine groase și să urmărești ploaia de fulgi ce se coboară pe pământ. Eu vreau să vizitez, să colind, să aflu, să cunosc, să mă îndrăgostesc, să lupt, să merit. Tu, tu vrei să te scalzi în bogății, vrei mașini luxoase, o vilă scumpă și să fii înconjurat de femei frumoase, vrei să primești totul de-a gata și să duci o viață de rege. Doar că, dragul meu, aici nu suntem în povești, iar tu nu ești prinț.

Tu ești doar tu. Un băiat normal,dintr-un mic sat uitat de lume. Nu ai niciun talent, dar totuși ești deosebit; reușești să vorbești și să mă enervezi în același timp, mereu faci invers tot ce îți spun, mă contrazici, mă tachinezi, îmi faci viața grea. Dar dacă ai fi lapte și miere nu mi-ar plăcea. Adrenalină. Suspans. Fiori pe șira spinării. Gol în stomac. Durere și bucurie. Râs mult cu lacrimi. Povestiri la miezul nopții. Mi le oferi pe toate. De-asta nu pot renunța la tine. Deși faci atâtea rele, îmi luminezi ziua, mă faci să uit și să zâmbesc. Iar între noi nu e altceva decât o uniune tacită, inimi ce se simt, deși nu vorbesc.

#avoastră x