„Ea poate nu avea luxul la care tu visezi, dar îți putea oferi mult mai mult. Îți oferea sufletul întreg. Și, crede-mă, sufletul ei e de neprețuit”

​Când ai intalnit-o nu ai realizat cine era. Ți s-a parut o fata comuna. Purta haine colorate și zâmbetul gidus ca accesoriu. Avea mâini mici, dar ochi patrunzatori. Privirea dulce și un suflet imens. Purta o iubire ce o inunda, ce o neliniștea, dar își iubea iubirea. Ști de ce? Fiindcă o făcea unica. Iubirea ei, zgomotoasa, neliniștită, grea, dar puternică, complexa, adevărată. Iubirea ei pentru tine. Iubirea ce nu ai priceput-o niciodată. Poate din comoditate, poate din ignoranta. Iubirea ce ai pierdut-o.

O priviai încremenit când îți picta viața în culori, când avea strălucirea aia în ochi și iți desena un viitor mult mai frumos decât ai fi putut tu vreodată sa iti imaginezi. Radeai când îți spunea ca pentru ea inima și mintea sunt mai importante decât orice avere din lume. Ți se părea ciudat ca în loc sa accepte bijuterii scumpe prefera o floare rupta de pe marginea drumului. Ți se părea naiva când povestea despre visele ei, când oferea dragoste și înțelegere celorlalți. Ii spuneai mereu despre fiecare, căruia ea îi oferea parte din inima ei, că o să o rănească, dar ai uitat să menționezi că tu vei fi cel care o va răni cel mai mult. O priveai de multe ori nedumerit și încercai să îți explici cum e posibil să existe atâta bunătate într-o femeie așa mică. O urmăreai uneori pe ascuns, nu știu dacă fascinat sau indignat, și ochii tai se transfigurau, căpătau bunătate, poate și dragoste.
Dar ea nu e genul de fata ce se mulțumește cu mărunțișuri, ea vrea tot, fiindcă oferă tot. Ea putea sta zile în șir sa îți asculte durerea, să ți-o aline și să ți-o vindece. Îți putea fi iubită, prietenă, soție, amantă. Ea poate nu avea luxul la care tu visezi, dar îți putea oferi mult mai mult. Îți oferea sufletul întreg. Și, crede-mă, sufletul ei e de neprețuit. Nici tot luxul, toată bogatia, tot confortul, nu ar putea vreodată egala sufletul ei.
Un om ce vorbește cu inima, căruia i se citește în ochi bunătatea si sinceritatea, e de păstrat. Tu poate nu ai fost pregătit pentru ea, doar că atunci când vei fi tu, ea deja va fi trecut peste tot ce ai însemnat tu pentru ea. Poate ați fi fost minunați împreună, dar timpul vostru nu s-a potrivit.
Ea o sa își vadă de viața, fericită cu lucrurile simple pe care aceasta o să i le oferă. Și își dorește același lucru pentru tine. Să îți găsesc fericirea adevărată.

#avoastra x 

,,Nu va veni nimeni să-ți vindece rănile și să transforme prin iubirea sa, sentimentele astea urâte ce ți s-au format, în iubire. Nu va veni nimeni să te strângă în brațe și să te protejeze. Nu-ți va reda nimeni pacea, vor încerca să te distrugă”

received_922978064456519

Mi s-a spus de mică că oamenii puternici nu plâng, că sunt curajoși și înving toate obstacolele. Mi s-a mai spus și că viața nu e ușoară, că e plină de piedici, dar că trebuie să mă bucur de ea și să trec peste toate probele la care mă va supune, fiindcă doar atunci voi fi cu adevărat fericită.

Nu mi-a spus nimeni ce grele sunt loviturile și cât de tare dor. Nu mi-a spus nimeni că atunci când ești la pământ, mai iese cineva în calea ta, dar nu să te ajute (de ce te-ar ajuta în momentul în care te poate nimici), ci să te termine. Nu va veni nimeni să îți întindă o mână de ajutor. Nu va veni nimeni să-ți vindece rănile și să transforme prin iubirea sa, sentimentele astea urâte ce ți s-au format, în iubire. Nu va veni nimeni să te strângă în brațe și să te protejeze. Nu-ți va reda nimeni pacea, vor încerca să te distrugă.

Eu am crezut în oameni. Întotdeauna. Și de fiecare dată, am fost dezamăgită.Poate sunt naivă, dar încă mai cred în oameni. Dacă am avut eu ghinionul să întâlnesc oameni așa, nu înseamnă că toți sunt, nu? E bine să ai speranță. E bine să crezi. E bine să îți dorești.

Crescând am observat că dacă plângi nu ești slab, fiindcă după toată furtuna de lacrimi, devii și mai puternic. Lacrimile nu fac decât să umezească ochii și să elibereze inima. Pentru ca ea,inima, să nu se cicatrizeze, ci din contră să iubească, din nou și chiar mai puternic decât înainte.

,,Prietenii de care ai nevoie, adică cei adevărați, sunt pentru toată viața. Ei nu vin cu dată de expirare și nici cu sacul plin de pietre, pentru a le fi mai ușor să te rănească. Ei vin cu sufletul pe tavă”

tumblr_l4c2d0upek1qb9uyvo1_500_large

Pierzi prieteni pe bandă rulantă? Încep să dispară toți? Unul câte unul încep să te părăsească? Stai liniștit! E normal. E plină lumea de fake-uri. Clar aceste fake-uri te-au găsit și pe tine. Și cum fake-urile sunt eclipsate de puterea oamenilor adevărați, nu pot rămâne prea mult timp lângă aceștia.

Știu. Știu cât suflet ai pus tu. Fiindcă un om cu o inimă atât de mare, atât de frumoasă și de sinceră, primește pe oricine în viața lui. Chiar dacă ști și tu că nu e de durată. Important e că îți dorești. Îți dorești să fie. Îți dorești să poți construi o legătură, să împărțiți lucruri mărunte, să oferi din bunătatea și dragostea ce te definesc ca om.

Eu sunt sătulă. Da, sătulă e un cuvânt dur, dar simt că ilustrează cel mai bine ceea ce vreau să spun. Sunt sătulă de fake-uri. Acești ,,prieteni”, atât de drăguți, ce te caută doar când au nevoie de ajutor, când sunt pe punctul de a se scufunda, și doar tu ai soluția de a-i ține în viață, când sunt cu un picior în groapă și doar puterea ta îi poate salva. ,,Prieteni” ce te văd ,,cal de bătaie”, pentru care tu ești doar instrumentul prin care ei își îndeplinesc scopul. Egoiști ce își veghează doar interesul propriu și personal. Ce nu își asumă și nu răspund pentru faptele lor. Pentru care atâta timp cât îi ajuți ești bun, iar după ce nu mai au nevoie, te scot din viața lor. Acești ,,prieteni” sunt doar fake-uri. Și un om fake, e un om de nimic.

Fake-urile rămân fake toată viața. Și lângă persoane asemenea lor. Așa că, tu, om bun și frumos, dacă ai trecut prin așa ceva, sigur mă vei înțelege. Și mai mult ca sigur ți s-a întâmplat, cum spuneam, lumea e plină de fake-uri. Dar ști ce e cu adevărat important? Să treci peste cu fruntea sus, cu mândrie și demnitate. Prietenii de care ai nevoie, adică cei adevărați, sunt pentru toată viața. Ei nu vin cu dată de expirare și nici cu sacul plin de pietre, pentru a le fi mai ușor să te rănească. Ei vin cu sufletul pe tavă. Și intră în povestea ta de viață pentru a rămâne acolo, lângă tine, cu tine pentru eternitate.

Poate că anumite persoane de nimic ce au trecut prin viața mea o să mă citească,de-aceea vreau să le trasmit un mesaj: Ce bine îmi este fără voi! Nici nu vă imaginați! Cel mai bun lucru pe care l-ați putut face a fost să plecați din viața mea. Nu uitați că trenul nu are bilet de întors. Așa că fie-vă drumul așa precum voi!

#avoastra x

 

 

„Iartă-i fiindcă nu au ştiut să te iubeasca, chiar dacă tu i-ai iubit nebunește. Câteodată să oferi inima cu tot sufletul cuiva, nu e suficient pentru a-l face fericit.”

2016-08-06 20.38.23

Viața e cu atât mai frumoasă cu cât ești înconjurat de oameni frumoși. De oameni sinceri și loiali.

Sunt oameni ce poposesc în viața ta, doar pentru a-şi reîncărca bateriile, pentru a trage aer în piept și pentru a-şi continua povestea. Sunt oameni ce intra în sufletul tău precum un uragan. Vijelios. Iute. Și la fel de rapid și dispar. Și sunt oameni ce vin pentru a rămâne. Pentru toată viața. Oamenii aceia sunt de iubit pentru eternitate.
De la restul, păstrează doar amintirile. Pe cele mai frumoase. Fiindcă ele fac din tine un om mai bun. Iar pe cele mai puțin frumoase, ascunde-le într-un sertar într-un colțișor ascuns al inimii și nu le mai scoate niciodată.
Iartă-i fiindcă nu au ştiut să te iubeasca, chiar dacă tu i-ai iubit nebunește. Câteodată să oferi inima cu tot sufletul cuiva, nu e suficient pentru a-i face fericiți. Iar ei nu au avut puterea să te iubească la fel. Poate nu au priceput forma asta atâta de tare, atât de „periculoasa” de a iubi. Atât de mare și de bulversantă. Poate nu au înțeles cum poate exista așa de multă și de profundă iubire. Intensă și arzătoare. Iubire ce se întâlnește doar o dată în viață. Iartă-i că nu au avut „pantaloni” să lupte și să învingă greul. Că au preferat să renunțe înainte ca bătălia să fie anunțată. Iartă-i dacă te-au rănit, te-au făcut să suferi sau să verși vreo lacrimă pentru ei. Nu au realizat ce piatra prețioasă aveau în mână. Și ce fragedă inimă are. Tu iartă-i! Meriți mult mai mult. Mai bun. Mai frumos.

„Te-am iubit din prima clipă. Cu intensitate. Cu nebunie. Cu dor . Asumat și sincer. Din toată inima.”

2016-08-05 19.26.10

Se spune că dragostea la prima vedere e precum un meteorit ce te lovește din plin, precum un vârtej ce te înghite și nu-ți oferă șansa de scăpare. În telenovelele pe care le urmăream când eram mică întotdeauna protagoniștii aveau parte de o dragoste la prima vedere. Unii de una mai furtunoasă, în care dragostea lor se manifesta sub forma de ironie, de „dispreț”, de neacceptare.(„Eu? Eu? Eu și X? Niciodată. Nici moartă). La alții a fost liniștită. (Te vreau. Te plac. Hai sa incercam) piedicile venind pe parcursul povestii.

Eu cred în dragoste la prima vedere. Cred că poți simți fluturașii în stomac de prima dată. Cred că poți să ai acea sclipire cu cineva. Cred, fiindcă am pățit-o.
Te-am iubit din prima clipa. Cu intensitate. Cu nebunie. Cu dor. Asumat și sincer. Din toată inima.
Dar, cum niciodată socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, fumul iubirii noastre s-a risipit in bătaia vântului așa de repede precum s-a format. Iar din focul ce ne-a mistuit, a rămas doar cenușa.
Ști ce nu vom pierde niciodată, niciunul dintre noi? Amintirea. Amintirea a ce a fost. Și, poate, dorința. Dorința de a mai fi. De a mai continua. Dar timpul nu se întoarce, nu e întotdeauna după voința noastră și nu ne oferă răgaz.
Dar, poate, peste ani ne vom întâlni întâmplător pe stradă și vom zâmbi amintindu-ne de noi. Ne vom aminti cât ne-am iubit fiind copiii.
#avoastra x

Stres. Stres. Stres. Mult stres.

2016-08-02 23.03.20

Am zis că aș vrea să vorbesc despre această perioadă destul de dificilă din viața mea. Am încercat pe cât posibil să vă țin la curent, pe voi, cei care vă răpiți din timpul liber ca să mă citiți, cei care sunteți prezenți și îmi oferiți opinile voastre, care mă apreciați și sunteți alături de mine. Mai noi sau mai vechi. Fiindcă acest blog a avut o ascensiune fantastică, pentru mine.

Cred că mai mult decât dificultatea examenelor sunt stresul și oboseala pe care le acumulezi. Fiind un timp, relativ scurt, de doar 2 săptămâni intre ele, nu prea ai când sa conștientizezi ce ți se întâmplă. Și vă spun asta, fiindcă eu, de-abia acum, după ce a trecut toată „nebunia” asta, realizez că am terminat o etapa și că din toamna viața pentru mine se schimbă. E greu. În aceste 2 săptămâni, am fost precum un roboțel. Toată ziua, de dimineață până seara biologie, chimie  și iar biologie, chimie și iar și iar și iar. Și credeți-mă că de multe ori am simțit că nu mai pot, că am să clachez, că nu mai am nici forța, nici putere, nici vlagă ca să pot continua. Și după fiecare moment de genul îmi spuneam:” Tu, fată, tu. Tu ești puternică. Tot timpul ai fost. Și nu ai să încetezi acum din a o mai fi. Da, sunt candidați buni. Pregătiți. Foarte. Dar și tu ești. Și tu ai învățat. Ți-au plăcut tot timpul provocările. Unde era ceva greu, hop și tu.  Fiindcă victoria se simte altfel când te lupți cu „cei tari”. Și tu tot timpul te-ai „îmbătat” cu gustul victoriei. Nu o să renunți acum, nu, dom’le. Nu o să îți fie frică, nu o să lași emoțiile să te doboare. Mergi și arată-le că și o fată dintr-un sat uitat de lume, poate, își dorește și reușește. Arată-le tuturor cine ești și de unde vi. Vrei medicină. Vrei să ajuți oamenii, în momentul în care mulți atentează la sănătatea lor. Vrei să îți faci vocea auzită. Ei, bine. Revino-ti. Da-i 1000% din tine și ai să intri.” Și așa am făcut. Și uita-ți-mă. Sunt studentă la medicină.
Pe lângă îmbărbătările pe care mi le făceam zilnic pentru a nu claca psihic,am avut noroc și cu părinții mei, care m-au sprijinit necondiționat. Au fost acolo tot timpul, trecând cu vederea irascibilitatea, oboseala, nervii, supărarea pe care le aveam.
În plus, m-am rugat mult și Dumnezeu a avut grijă de mine. Sunt o persoană credincioasă. Nașul meu este preot. Iar familia mea m-a învățat de mică să am credință și să mă rog lui Dumnezeu, fiindcă, El, în marea sa iubire pentru noi oamenii, va avea mereu grija de mine. De curând, am aflat și de Sfântul Preot Ilie Lacatusu, facatorul de minuni, pe care l-am rugat să se roage lui Dumnezeu pentru mine alaturi de ingerașul meu păzitor și Maica Maria. Datorită lor am ajuns aici, fiindcă m-au vegheat și mi-au dăruit gândul cel bun. Știți cum se spune: „pot să te urască toți, dacă Dumnezeu te iubește, ești cel mai câștigat”. Cred în marea Sa putere, milă și iubire și mă rog Lui în fiecare zi.
Iar rugăciunile împreună cu tot efortul si cu toată munca, m-au făcut învingătoare.

#avoastra x 

Oamenii dragi, am reușit! 

Vreau să fiți printre primii care află. Am reușit!! Sunt admisă la Medicină. Peste 6 ani, o să mă vedeți transformată în doctor. Stiu ca am neglijat „datoria” pe care o aveam fata de voi, dar pentru o cauza buna. Am intrat unde mi-am dorit cu 9,25 la fara taxa sau buget, cum se mai zice!! Mâine vine articolul despre tot ce a însemnat aceasta perioada pentru mine. Dar astăzi sunt atât de fericita și voiam sa îmi împărtășesc bucuria cu voi. Va promit sa revin cu forte proaspete. V-Am pupicus!! 

Ps: la noi la Timișoara s-a dat azi. Am vrut sa clarific fiindcă în foarte multe alte facultati s-a dat luni. 

#avoastra x