„Nu exista leac în lume pentru sufletul rănit”

„Jumătăți de inimi
Cândva se potriveau perfect
Noi le-am căutat defect
Uite unde am ajuns

Ce dragoste nebună, ca o furtună
În urmă n-a rămas nimic
Dar sigur o să vină și vreme bună
De la pământ să mă ridic”

Simt nevoia să scriu despre dragoste. Din nou. Și despre toate câte ne aduce ea. De câteva zile e pe repeat melodia Elenei Gheorghe- „Antidot” și parcă simțeam nevoia să scriu puțin despre iubire și suferință asta, atât de mare și de grea pe care o lasă în urmă.
Să ridice mâna cine nu a suferit măcar odată din dragoste. Cine nu și-a înecat amarul în plâns măcar odată . Cine nu a făcut lucruri nebunești din dragoste. Fiindcă nu cred să existe persoană. Iubirea asta, crâmpeiul acesta de speranță, viața toată la un loc, norocul ori ghinionul unuia, iubirea asta nestăvilită și de neoprit, ea, și doar ea, dă sens vieții. Și nu avem ce-i face. E atât de frumoasă dragostea când e împărtășită și când ai alături omul pe care îl iubești. Și atât de dureroasă, de profundă, rana ce rămâne după ce tot ce a fost frumos s-a dus.
Nu exista leac în lume, pentru sufletul rănit, deși se spune că o iubire mare se uită cu o iubire și mai mare. Dar oare așa să fie? Se uită definitiv un om pe care l-ai iubit din adâncul ființei tale, un om care era luna de pe cerul tău înstelat, aerul proaspăt, rațiunea ta de a trăi?  Poți uita un om pentru care ai fi dat tot, 100% din tine și din sufletul tău? Poți uita omul pe care tu l-ai iubit curat, cu mintea și inima deschisă, dar care te-a rănit așa cum nu ți-ai fi imaginat vreodată, care ti-a provocat cicatrici și răni mult prea adânci pentru a fi vindecate ușor? Se poate uita toată suferință, dorul și durerea pentru totdeauna? Eu nu cred.
Timpul vindeca orice rană, da. Le estompeaza, le acoperă, dar nu le poate șterge. Fiindcă nu are cum. Inima, precum pasarea Pheonix, reînvie din propria cenușă, mintea ascunde într-un con de umbră amintirile grele. Dar ele nu se șterg. Le păstrezi cu tine pentru totdeauna. Fiindcă vrei, nu vrei, sunt ale tale. Și rele sau mai puțin rele, ele au făcut din tine omul care ești acum.
Fiindcă, vezi, tu, viața nu iartă. Și nu e atât de roz ca în basme. E plină de surprize și trebuie să învățăm să căutăm doar părțile bune și frumoase. Fiindcă așa vom fi cu adevărat fericiți.
#avoastra x

„Doar un bărbat puternic, capabil și hotărât. Plin de virtuți, inteligent și cu o sclipire în ochi va reuși. „

Da, sunt rea. Al naibii de rea. Și recunosc. Sunt răutate pură. Și orgolioasă. Extrem de orgolioasă. Vai de tine, dacă ajungi pe mâna mea. Sunt complicată și dificilă. Greu, greu rău cu mine. Cine va reuși să mă aibe va fi erou. Fiindcă pentru a putea îmblânzi scorpia, e cale lungă și drumul e anevoios. Doar un bărbat puternic, capabil și hotărât. Plin de virtuți, inteligent și cu o sclipire în ochi va reuși.
Și asta pentru că eu nu o să te caut, nu o să îți scriu, nu o să mă comport ca o floare delicata, fragilă în bătaia vântului. Nu o să îți accept prea ușor o invitație la cină ori vreo plimbare in parc. Nu o să fiu dată pe spate de cine știe ce mașina de lux pe care ai moștenit-o de la taică-tu sau de contul din bancă. Nici de cadouri scumpe. Nu sunt o femeie ieftină ce are nevoie de în bărbat scump. Sunt mult prea femeie. Mult prea demnă pentru a accepta așa ceva.
Pe mine nu ai să mă vezi implorând și plângând. Nu voi accepta să fiu folosită și umilită. Nici să fac compromisuri ce mă înjosesc. Sunt independentă și puternică. Nu am neapărat nevoie de un bărbat lângă mine pentru a putea reuși. Mă descurc și singură. Fiindcă așa am fost învățată. Să nu îmi cobor niciodată capul în fața nimănui. O femeie poate face la fel de multe ca și un bărbat. Și de zece ori mai bine.
Așa că, dacă crezi că ai „pantaloni” să încerci, mult noroc, fiindcă vei avea nevoie. Dar te anunț! Cu mine, ți-ai dat foc la pălărie!
#avoastra x

Voilà! Rebelii din XII A! Suntem genul de oameni despre care se scriu cărți și se fac filme

received_1047054045373452

Da, ați auzit bine. Rebelii din XII A. Norocoșii și iubiții. Fiindcă vreau să scriu despre ei. Despre ai mei originali, zurli și zăpăciți. Așii, forța și norocul. XII A.

Suntem impulsivi, puternici și hotărâți. Tineri și plini de viața. Energici și magnetici. Orgolioși și încăpățânați. Suntem „acel ceva” ce te vrăjeşte indubitabil. Suntem tinerețe, putere și atitudine. Genul de oameni ce vor să se facă auziți și luptă pentru tot ce își doresc. Veseli și petrecăreți. Suntem magici.

Poate nu am fost noi premianții școlii, nu am excelat la literatură, nu ne-am împrietenit prea bine nici cu matematica, nu am înțeles informatica și nici n-am mâncat istorie pe pâine. Poate nu am fost olimpici și nici nu am fost lăudați pentru rezultatele noastre academice, dar am fost sinceri, ambițioși și mereu cu privirea înainte. Nu ne-am plecat capul nimănui și nu am făcut lucruri doar pentru a fi făcute. Dacă ne putem mândri cu ceva e cu demnitatea noastră, cu forța pe care o avem și cu devotamentul cu care luptăm. Fiindcă oricât de inteligent ar fi un om, fără caracter, nu valorează nimic.

Nu am fost noi mici academicieni, dar am excelat în năzbâtii. Și e bine. Altfel, nu am avea ce povesti nepoților. Ironiile, înțepăturile, tachinările, momentele acelea de râs intens, „bătăile”, situațiile tensionate, acestea sunt lucrurile care ne vor rămâne și de care peste ani de zile ne vom aminti, fiindcă sunt amintirile cele mai speciale, cele ce rămân impregnate în suflet. Pentru totdeauna.

Eu zic despre noi că suntem rebeli. Fiindcă suntem. Dar suntem genul acela de rebeli ce trebuie urmați, fiindcă suntem genul de oameni despre care se scriu cărți și se fac filme. Oameni ce nu cedează, cred în ei și fac tot ce le stă în puteri să crească şi să câștige toate bătăliile cu care viața îi va confrunta.

Dar zic să vă prezint oamenii mei cei mai faini.

received_1047054475373409

Și aș începe cu iubirea. Fiindcă vrem nu vrem, dragostea e numai una şi e pretutindeni. Iar când te lovește săgeata lui Cupidon, n-ai ce-i face, dom’le. Lorena și George, căci despre ei vorbesc, sunt atât de frumoși împreună, iar eu am siguranța că vor fi toată viața. Fiindcă dragostea adevărată nu poate fi ascunsă, iar ei o emană prin toți porii. Sunt sinceri, loiali și săritori. Dornici de aventură și veseli. Ea mi-e dragă de mult, fiindcă pune suflet în tot ceea ce face, e tipul de prietena pe care ți-ai dori să o păstrezi toată viața, fiindcă te ascultă, te ajută și te lasă să iei parte la viață ei, la fel cum și ea, ia parte la a ta. Pe el îl respect pentru nonșalanța sa, pentru felul acesta direct și miștocar de a fi, fiindcă spune tot ce are de spus și își susține punctul de vedere. Se completează reciproc, își cântă iubirea cum pot mai bine și își trăiesc dragostea pe aripi de poveste.

received_1047051745373682

Monica și Patricia sau Patricia și Monica, sunt prietene. Cele mai bune prietene. În definitiv, ce s-ar face o blondă fără a sa brunetă prietenă sau o brunetă fără prietena ei blondă?! Fetele astea sunt o explozie. De veselie și de voie bună. Patricia e partea brunetă, zurlie și creață. E puternică, deșteaptă și decisă. O cutie a Pandorei. Pune piciorul în prag și își face vocea auzită, de altfel, cum să se țină la încă 20 de nărozi. E șefa clasei și e genială. E precum un vulcan mereu gata să erupă…de râs. De altfel, se vede de unde se trage după cât e de pătimașă. Și să o vedeți când ajunge pe ringul de dans! Monica, partea blondă, e mai liniștită, în aparență. Are un păr lung și blond de ar face-o invidioasă până și pe Rapunzel. E veselă și pare mai tot timpul fericită, dar și când se enervează, să te feresti din calea ei. E hotărâtă și puternică. Știe ce vrea și cum să facă ca să reușească. Mie, ea mi-a demonstrat că esențele tari se țin în sticluțe mici.

IMG-20160421-WA000213023749_993550020730432_1810390971_n

Isac, alături de tovarășul său Mihai, sunt sufletul petrecerii, cei care animă atmosfera și fără de care petrecerile ar fi cam seci. Sunt precum sarea și piperul. Mihai e nana de la sat, „dat dramilui” și plin de vrăjeală. Pare dur, insensibil și de neatins, dar cand ajungi să îl cunoști, realizezi că sub masca de om pe care nu îl interesează se ascunde un suflet mare căruia îi păsa de cei din jurul său și care va fi mereu acolo când vei avea nevoie de el. Are o energie debordantă și joacă cu atâta patos de ți se transmite din pasiunea lui. Cu el, e imposibil să nu razi. E genul de om care – ți fură zâmbete fără să vrei. Și cine nu iubește veselia?! Isac e Isac. Direct. Sincer. Și înnebunit de păcanele. Dacă ar putea, ar sta acolo „Non-stop”. Orele pentru el erau prilej de a mai câștiga câte un joc pe telefon, dar acum că și l-a spart, noroc cu vacanța. E glumeț și vesel. Nebunia ce zace în el, impulsivitatea și nonșalanța îl caracterizează cel mai bine.

IMG-20160421-WA0003received_633502140137420

Trio-ul de excepție: Ionel, Andrei și Dani. Nu am putut să nu îi iau la pachet, fiindcă sunt nedespărțiți, în majoritatea timpului. Sunt liniștiți, calmi, discreți. Sunt prieteni și colegi de bancă. Au pasiuni și idei în comun, iar eu sunt sigură că ei vor ajunge acolo unde visează.

Fetele mele dragi, Georgiana, Alina,Chivuta,Estera și Mariana, o să îmi lipsească mult de tot. Le cunosc atât de bine și nu cred ca mi-ar ajunge spațiul ca să povestesc despre toate cât sunt de minunate. Estera e pur suflet. Pace și liniște. Atât de bună și de cuminte. Georgiana e impulsivitate. Fapte peste fapte. Mă citește după ochi și e așa frumos când cineva te cunoaște atât de bine. Iar ochii ei, albastrul acela electric, te topește. Chivuta e nebunatică. Plină de idei trăsnite. Și îmi cânta. În fiecare zi. E pur și simplu, genială. Mariana e puternică. Și hotărâtă. Și luptă, împotriva tuturor. Nu pot decât sa îi urez de bine. Alina e o oază de pace. Prietenul loial pe umărul căruia mereu te vei putea descărca, care te înțelege și te ajută. Nu îți caută nod în papură și e mereu lângă tine. Emană bunătate și iubire. E tipul de om pe care nu vrei să îl pierzi niciodatăreceived_799404733526886received_1064256946965736

Liviu e maestru în boacăne. De la spartul tablei la acel zilnic „pot să deschid un geam”. E imposibil să nu te fii enervat măcar odată. Nu are pace niciodată, e într-o continuă mișcare, precum un titirez. Îi place să lucreze persoanele la psihic, cu cât nu îți place mai tare, cu atât mai mult face. Dar e un om bun. După ce reușești să treci peste bariera pe care o afișează. Iosif, e colegul său de bancă și complicele perfect. Fiindcă pare liniștit, astfel nimeni nu-l poate bănui. Dar sub liniștea asta, se ascunde, ei, știți voi ce se ascunde. Pavel e meșter în pariuri. Câștiga, pierde, dar merge înainte. E veselia în persoana. Sprinten. Săritor. Și supărat când nu i se prinde freza intr-o poza.

received_1047053712040152received_542592735912370

Ana, Larisa și Flori sunt fetele cochetele. Pătimașe. Vesele. Primele la chefuri. Mereu pregătite și cu câte un as în mânecă. Pentru ce? Doar ele știu. Flori e mai cumințica, sinceră. Are un râs molipsitor și mereu va încerca să te inveselească când ești trist. Ana și Larisa sunt de nedespărțit, mereu informate și pline de viața.

received_99173523421452713023653_993554337396667_1134138448_nreceived_1047053932040130

Ei sunt ai mei. Așii, forța și norocul. Și îi iubesc atât de tare. Sper să-i iubiți și voi, acum că i-ați cunoscut!

received_1047059525372904