Stres. Stres. Stres. Mult stres.

Am zis că aș vrea să vorbesc despre această perioadă destul de dificilă din viața mea. Am încercat pe cât posibil să vă țin la curent, pe voi, cei care vă răpiți din timpul liber ca să mă citiți, cei care sunteți prezenți și îmi oferiți opinile voastre, care mă apreciați și sunteți alături de mine. Mai noi sau mai vechi. Fiindcă acest blog a avut o ascensiune fantastică, pentru mine.

Cred că mai mult decât dificultatea examenelor sunt stresul și oboseala pe care le acumulezi. Fiind un timp, relativ scurt, de doar 2 săptămâni intre ele, nu prea ai când sa conștientizezi ce ți se întâmplă. Și vă spun asta, fiindcă eu, de-abia acum, după ce a trecut toată „nebunia” asta, realizez că am terminat o etapa și că din toamna viața pentru mine se schimbă. E greu. În aceste 2 săptămâni, am fost precum un roboțel. Toată ziua, de dimineață până seara biologie, chimie  și iar biologie, chimie și iar și iar și iar. Și credeți-mă că de multe ori am simțit că nu mai pot, că am să clachez, că nu mai am nici forța, nici putere, nici vlagă ca să pot continua. Și după fiecare moment de genul îmi spuneam:” Tu, fată, tu. Tu ești puternică. Tot timpul ai fost. Și nu ai să încetezi acum din a o mai fi. Da, sunt candidați buni. Pregătiți. Foarte. Dar și tu ești. Și tu ai învățat. Ți-au plăcut tot timpul provocările. Unde era ceva greu, hop și tu.  Fiindcă victoria se simte altfel când te lupți cu „cei tari”. Și tu tot timpul te-ai „îmbătat” cu gustul victoriei. Nu o să renunți acum, nu, dom’le. Nu o să îți fie frică, nu o să lași emoțiile să te doboare. Mergi și arată-le că și o fată dintr-un sat uitat de lume, poate, își dorește și reușește. Arată-le tuturor cine ești și de unde vi. Vrei medicină. Vrei să ajuți oamenii, în momentul în care mulți atentează la sănătatea lor. Vrei să îți faci vocea auzită. Ei, bine. Revino-ti. Da-i 1000% din tine și ai să intri.” Și așa am făcut. Și uita-ți-mă. Sunt studentă la medicină.
Pe lângă îmbărbătările pe care mi le făceam zilnic pentru a nu claca psihic,am avut noroc și cu părinții mei, care m-au sprijinit necondiționat. Au fost acolo tot timpul, trecând cu vederea irascibilitatea, oboseala, nervii, supărarea pe care le aveam.
În plus, m-am rugat mult și Dumnezeu a avut grijă de mine. Sunt o persoană credincioasă. Nașul meu este preot. Iar familia mea m-a învățat de mică să am credință și să mă rog lui Dumnezeu, fiindcă, El, în marea sa iubire pentru noi oamenii, va avea mereu grija de mine. De curând, am aflat și de Sfântul Preot Ilie Lacatusu, facatorul de minuni, pe care l-am rugat să se roage lui Dumnezeu pentru mine alaturi de ingerașul meu păzitor și Maica Maria. Datorită lor am ajuns aici, fiindcă m-au vegheat și mi-au dăruit gândul cel bun. Știți cum se spune: „pot să te urască toți, dacă Dumnezeu te iubește, ești cel mai câștigat”. Cred în marea Sa putere, milă și iubire și mă rog Lui în fiecare zi.
Iar rugăciunile împreună cu tot efortul si cu toată munca, m-au făcut învingătoare.

#avoastra x