Hai acasă! Sau mai bine, nu veni!

large (5)

„Haide vino inapoi

Sa fim iar amândoi

Vino la mine

Vreau sa fiu iar cu tine”

Hai la mine om drag! Vino acasa! Au trecut multe dimineți în care glasul tău nu mi-a mai ” ciupit ” auzul, multe nopți în care respirația ta n-a mai fost ultimul lucru pe care sa mi-l amintesc înainte de a fi furata de somnul mult prea zbuciumat, multe zile în care zâmbetul tău nu mi-a mai fost alinare, in care nu m-am mai pierdut in ochii mici, de aluna, în care sufletul meu a fost pierdut pe jumătate. Zile în care tu ai fost plecat. Departe. Departe de mine. Și e greu. E greu sa te dezobisnuiesti. Sa iti schimbi ” ritualurile „. Mi-a fost dificil sa înțeleg ca lucrurile se schimba, ca ce e astăzi lapte și miere, mâine poate fi venin . Mi-a fost greu sa mă trezesc și sa adorm fără tine. Dar a trebuit sa mă descurc. Ști, de fapt, acum înțeleg ca sunt puternica. Ca deși am mare nevoie de tine, pot supraviețui și fără, ca nu plâng și nu jelesc, ci îmi port crucea cu demnitate. Tu, prin plecarea ta, m-ai învățat asta. Acum, deși te chem acasă , nu știu dacă sunt pregătită să te mai primesc înapoi. Poate atunci când ne vom revedea, ceva se va schimba sau poate ca nu. E un risc pe care tu va trebui sa ti-l asumi. Pana mâine nu mai e mult. Dar te voi putea primi? Vei mai veni?

#avoastra x

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s